
Newcastle upon Tyne
În memoria Holocaustului romilor și sintilor (Samudaripen)
Un cuvânt romani care înseamnă „ucidere în masă”, folosit de acest Centru pentru a numi acest capitol al Holocaustului.
Între 1933 și 1945, sute de mii de romi și sinti au fost uciși în toată Europa. Acest Centru există pentru ca numele lor să fie rostite, istoria lor să fie studiată și amintirea lor să fie păstrată.
Oamenii
Cuvântul
Ce înseamnă Samudaripen
Samudaripen este un cuvânt romani care înseamnă „ucidere în masă”. Este numele romani al Holocaustului, cel mai des folosit de organizațiile romilor și sintilor, și numele pe care îl folosește acest Centru.
Cei care l-au înfăptuit aveau propriul cuvânt pentru oamenii pe care i-au ucis. Registrele poliției, dosarele de sterilizare și listele de deportare spun, toate, Zigeuner — „țigani”. Să numești ce s-a întâmplat în limba celor cărora li s-a întâmplat nu este o chestiune de stil. Înseamnă să le iei făptașilor dreptul de a o descrie.
În engleză vei întâlni și denumirile Roma Holocaust, Sinti Holocaust sau Roma and Sinti Holocaust. Toate descriu aceleași evenimente. Acolo unde un supraviețuitor sau o familie folosește alt cuvânt pentru ce i s-a făcut, îl folosim pe al lor.
- Samudaripen„uciderea în masă”
- Termenul cel mai larg folosit de organizațiile rome din Europa și cel pe care acest Centru îl folosește în propriile texte.Termenul folosit de acest Centru
- Porrajmos„devorarea”
- Frecvent în literatura de specialitate de limbă engleză. Mulți vorbitori de romani îl evită, pentru că în unele dialecte cuvântul are și un al doilea sens, obscen. Pe acest site apare doar acolo unde îl folosește o sursă.
- Kali Traš„frica neagră”
- Folosit în unele comunități. Acolo unde supraviețuitorii sau familiile lor numesc printr-un anumit cuvânt ceea ce li s-a făcut, păstrăm cuvântul lor.
Câți au fost uciși
250.000 – 2.000.000
Intervalul estimărilor publicate privind numărul morților romi și sinti, de la cel mai jos prag publicat până la cel mai înalt plafon publicat. Fiecare cifră din acest interval aparține instituției care o publică și niciuna nu este definitivă.
Nu va exista niciodată un număr exact. Oamenii au fost împușcați la marginea drumului și îngropați acolo unde au căzut, fără să se țină vreun registru și fără să li se noteze numele. În unele părți ale Europei ocupate, pierderea proporțională a fost aproape totală — comunitățile de romi din Croația și din Uniunea Sovietică ocupată au fost practic distruse. Imprecizia nu este o lacună a cercetării. Ea descrie felul în care s-a ucis.
Oamenii
O listă de nume, nu un număr
În spatele fiecărui nume de pe Zidul Amintirii există un document: unde s-a născut persoana, unde a fost ucisă și colecția care atestă toate acestea. Aceste patru nume au deschis zidul.
Anna Maria Steinbach
alte nume: Settela Steinbach, Settela
Nouă ani. Chipul din ușa vagonului de vite, luat timp de cincizeci de ani drept chipul unui copil evreu.
1934–1944 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Johann Wilhelm Trollmann
alte nume: Rukeli Trollmann, Rukeli
Campion al Germaniei la categoria semigrea doar câteva zile, până când titlul i-a fost anulat pe motiv că stilul său de box nu era german.
1907–1943 · sinti · Wittenberge, lagăr-satelit al lagărului de concentrare Neuengamme
Sidonie Adlersburg
alte nume: Sidi Adlersburg
Zece ani. Luată de la familia din Austria Superioară care o creștea și care a încercat să o păstreze.
1933–1943 · romi · Auschwitz-Birkenau
Erna Lauenburger
alte nume: Unku
Școlarii germani citeau un roman despre ea în vreme ce ea era înregistrată, internată și deportată.
1920–1943 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Rosa Böhmer
Nouă ani. O piață din centrul orașului Gelsenkirchen îi poartă numele, la șaptezeci și șapte de ani după ce orașul a deportat-o.
1933–1943 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Werner Böhmer
Șase luni. Primul dintre cei nouă copii ai familiei Böhmer care a murit.
1942–1943 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Albert Böhmer
Doi sau trei ani. Data exactă a nașterii sale nu este consemnată.
1940–1943 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Sophie Böhmer
Trei ani. A murit în aceeași zi cu sora ei, Marie.
1939–1943 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Marie Böhmer
Patru ani. A murit în aceeași zi cu sora ei, Sophie.
1938–1943 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Karl Böhmer
Șase ani. Purta numele tatălui său, care murise într-un lagăr cu optsprezece luni înainte.
1937–1943 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Elisabeth Böhmer
Unsprezece ani. A murit în aceeași zi cu fratele ei Karl, care avea șase ani.
1931–1943 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Willy Böhmer
Opt ani. A trăit în lagăr cu trei săptămâni mai mult decât mama lui.
1935–1944 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Sonia Böhmer
Avea doisprezece ani când a fost deportată. Dintre cei nouă copii ai familiei Böhmer, este singura pentru care nu s-a găsit niciun document privind moartea ei.
Soarta nu a fost stabilită · sinti · nestabilit
Anna Böhmer
Luată din apartamentul de pe Bergmannstraße împreună cu toți cei nouă copii ai săi.
1909–1943 · sinti · Auschwitz-Birkenau
Karl Böhmer
Muzician. Cauza morții trecută în dreptul numelui său: pneumonie.
mort în 1941 · sinti · lagărul de concentrare Niedernhagen, Wewelsburg
Harald Anton Schopper
alte nume: Harald Gomann
Patru ani. Mama lui a scris la Auschwitz ca să întrebe dacă are măcar voie să-i trimită un pachet.
1939–1943 · romi · Auschwitz-Birkenau
Janosch Schopper
Încorporat în Wehrmacht în 1940, scos din armată pentru că era sinto și deportat trei ani mai târziu împreună cu fiul său de patru ani.
1909–1943 · romi · Auschwitz-Birkenau
Patzura Schopper
Fotografiată de poliție de două ori, la câțiva ani distanță. A doua fotografie este mărturia a ceea ce i s-a făcut între timp.
1880–1943 · romi · Auschwitz-Birkenau
Frinka Behrens
Deținuta Z-2381. Aleasă pentru experimentele medicale pentru că era geamănă.
1921–1943 · romi · Auschwitz-Birkenau
Johann Behrens
Deținutul Z-2383. Ales pentru experimentele medicale pentru că era geamăn.
1921–1943 · romi · Auschwitz-Birkenau
Dietrich Behrens
Șaizeci și trei de ani. A ajuns la Auschwitz pe 13 martie și zece zile mai târziu era mort.
1879–1943 · romi · Auschwitz-Birkenau
Rigo Hellberg
La sosire a trebuit să-și predea hainele și carnetul de muncă — documentul fără de care nu putea lucra legal.
1915–1942 · romi · lagărul de concentrare Niedernhagen, Wewelsburg
Maria Müller
Avea șaizeci și nouă de ani și era văduvă când orașul a mutat-o în lagăr.
1873–1943 · romi · Auschwitz-Birkenau
Grete Müller
Născută în lagărul în care fusese închisă familia ei și deportată de acolo înainte să împlinească doi ani.
1941–1943 · romi · Auschwitz-Birkenau
Josef Schopper
A supraviețuit lagărelor Auschwitz, Buchenwald, Dora-Mittelbau și Sachsenhausen și unui marș al morții. A murit la treizeci și cinci de ani.
1926–1962 · romi · Gelsenkirchen — din cauza urmărilor detenției
Cele mai multe nume vor veni din arhiva Centrului. Fiecare apare doar însoțit de sursa sa.
Documentele
Cum s-a întâmplat
Persecuția nu a început cu lagărele. Familiile de romi și sinti erau fișate de poliția germană cu treizeci de ani înaintea primei deportări, iar tocmai din aceste acte știm ce s-a întâmplat.
Cronologia completă acoperă anii 1899–2015 în 23 de intrări datate, fiecare însoțită de sursa ei.
Vezi cronologia completă1899
München
O cartotecă polițienească a familiilor de romi
Poliția bavareză înființează, sub conducerea lui Alfred Dillmann, un serviciu de informații privind romii și sintii, care strânge nume, fotografii, amprente și date despre legăturile de rudenie. În 1905, Dillmann publică Zigeuner-Buch, un registru tipărit cu peste trei mii de persoane. Nimic din el nu este secret și nimic nu este ilegal. Este pur și simplu o listă, iar patruzeci de ani mai târziu ea este încă folosită.
iulie 1936
Berlin
Evacuarea dinaintea Olimpiadei
Cu câteva săptămâni înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice, poliția berlineză îi alungă pe romi și pe sinti din oraș și închide în jur de șase sute de oameni pe un teren de la Marzahn, între o stație de epurare și un cimitir. Locul se numește Rastplatz — „loc de popas”. Există un singur robinet de apă și două toalete. Urmează lagăre municipale la Köln, Frankfurt, Düsseldorf și în alte orașe, care devin puncte de adunare pentru deportările de mai târziu.
iunie 1942 – 1944
Din România în Transnistria
Deportările în Transnistria
Regimul Antonescu deportează aproximativ 25.000 de romi din România, peste Nistru, în Transnistria. Sunt lăsați în sate și în câmp deschis, fără adăpost, hrană sau medicamente, timp de două ierni. Cel puțin 11.000 mor de foame, de frig și de tifos sau sunt împușcați. România a recunoscut deportările în 2004, în raportul comisiei internaționale pe care ea însăși o instituise.
26 februarie 1943
Auschwitz-Birkenau
Sectorul BIIe
Primele transporturi ajung la Birkenau. La sosire, romii și sintii nu sunt despărțiți, ci ținuți împreună, pe familii, în sectorul BIIe, lagărul pentru familii (Zigeunerfamilienlager). Acolo sunt înregistrați în jur de 23.000 de bărbați, femei și copii din toată Europa ocupată. Condiții sanitare practic nu există; noma, tifosul și foametea ucid fără încetare. În jur de 21.000 dintre cei înregistrați mor.
2 august 1944
Auschwitz-Birkenau
Lichidarea lagărului pentru familii
În săptămânile dinainte, câteva mii de romi și sinti considerați apți de muncă sunt transferați în alte lagăre. În noaptea de 2 august, SS-ul înconjoară ce a mai rămas din sectorul BIIe. În jur de 4.300 de oameni — cei mai mulți copii, bătrâni și bolnavi — sunt duși în camerele de gazare și uciși. Ziua de 2 august este Ziua Comemorării Holocaustului Romilor.
15 aprilie 2015
Strasbourg
Ziua de 2 august, recunoscută în întreaga Europă
Parlamentul European adoptă o rezoluție prin care recunoaște ca fapt istoric ceea ce li s-a făcut romilor și sintilor și desemnează ziua de 2 august drept Ziua Europeană a Comemorării Holocaustului Romilor. Aceeași rezoluție constată că antițigănismul rămâne larg răspândit în Europa.

Arhiva
Voci, chipuri, hârtii
Mărturii ale supraviețuitorilor, fotografii de familie și acte administrative — dovezile pe care statul nazist și colaboratorii săi au încercat să le șteargă, alături de chipurile și scrisul de mână rămase în urma lor.
- Mărturii ale supraviețuitorilorVideo, audio și transcriere
- Fotografii și documenteActe de familie și acte administrative
- Zidul AmintiriiNume, cu sursele lor
2 august
În noaptea de 2 august 1944, SS-ul a încercuit ce mai rămăsese din lagărul pentru familii de la Auschwitz-Birkenau. Aproximativ 4.300 de romi și sinti — cei mai mulți copii, vârstnici și bolnavi — au fost uciși în camerele de gazare.
Data de 2 august este Ziua Comemorării Holocaustului Romilor, recunoscută în toată Europa din 2015. Centrul organizează în fiecare an o comemorare la monument.
Menirea noastră
O istorie care lipsește încă din majoritatea școlilor
Centrul Memorial al Holocaustului Romilor este o organizație mică, condusă de comunitate, din Newcastle upon Tyne. Cercetăm, predăm și comemorăm persecutarea și uciderea romilor și a sintilor sub național-socialism și sub regimurile aliate cu acesta — un capitol al istoriei Holocaustului care rămâne slab reprezentat în educație și în cultura comemorativă de astăzi.
Împreună cu ROMA ACCESS — Newcastle Association, am ridicat primul monument din Regatul Unit dedicat memoriei victimelor rome și sinti ale Holocaustului. Se află în centrul orașului Newcastle, lângă Civic Centre.
Munca noastră leagă cercetarea istorică de experiența pe care comunitățile de romi și sinti din nord-estul Angliei o trăiesc astăzi. Comemorarea și antițigănismul nu sunt subiecte separate.
Monumentul
Vizitarea memorialului
Primul monument din Regatul Unit dedicat victimelor rome și sinti ale Holocaustului se află în centrul orașului Newcastle.
- Unde
- Civic Centre, Newcastle upon Tyne
- Program
- La orice oră, fără plată. Monumentul se află în aer liber.
- Acces
- Fără trepte, de pe trotuar, din toate direcțiile.
- Ridicat împreună cu
- ROMA ACCESS — Newcastle Association

Ce facem
Patru domenii de activitate, un singur argument
- 01

Comemorare
Monumentul, adunarea anuală din 2 august și gesturile mai mărunte — un nume citit cu voce tare, o lumânare lăsată la baza monumentului — care nu lasă comemorarea să devină doar o dată în agendă.
- 02

Arhiva
Adunăm, digitizăm și descriem ce mai păstrează familiile. Fișe de înregistrare, scrisori privind despăgubirile, fotografii cu un nume scris pe verso. Cele mai multe nu au ajuns niciodată într-o colecție publică.
- 03

Educație
Lecții gratuite, prezentări pentru toată școala și sesiuni pentru profesori, în școli din tot nord-estul Angliei, gândite să încapă într-o programă despre Holocaust care este deja plină.
- 04

Munca în comunitate
Sprijin pentru familiile de romi și sinti din Newcastle și argumentul — susținut neîncetat — că istoria și discriminarea de astăzi sunt un singur subiect.
Surse
Fiecare dată și fiecare cifră de aici pot fi verificate la sursă
Afirmațiile istorice de pe acest site au trimiteri la lucrări științifice publicate sau la colecții muzeale. Acolo unde specialiștii nu sunt de acord — iar în privința numărului de morți dezacordul este mare — dăm intervalul, nu cifra care impresionează cel mai mult.
- Lucrări citate
- 30
- Intrări datate
- 23
- Afirmații fără sursă
- 0
Sprijină Centrul
Această muncă este dusă de foarte puțini oameni
Suntem o Community Interest Company (societate de interes comunitar). Donațiile acoperă depozitarea arhivei, traducerile, vizitele în școli și întreținerea monumentului.
Primim donații prin transfer bancar. Transferul nu implică niciun comision de procesare a cardului, așa că întreaga sumă ajunge la Centru. Dacă preferi să ne dăruiești din timpul tău, avem nevoie de traducători și de voluntari pentru arhivă mai mult decât de aproape orice altceva.