Sari la conținutul principal
Centrul Memorial al Holocaustului Romilor

Newcastle upon Tyne

În memoria Holocaustului romilor și sintilor (Samudaripen)

Un cuvânt romani care înseamnă „ucidere în masă”, folosit de acest Centru pentru a numi acest capitol al Holocaustului.

Între 1933 și 1945, sute de mii de romi și sinti au fost uciși în toată Europa. Acest Centru există pentru ca numele lor să fie rostite, istoria lor să fie studiată și amintirea lor să fie păstrată.

Intră în memorial

Oamenii

Cuvântul

Ce înseamnă Samudaripen

Samudaripen este un cuvânt romani care înseamnă „ucidere în masă”. Este numele romani al Holocaustului, cel mai des folosit de organizațiile romilor și sintilor, și numele pe care îl folosește acest Centru.

Cei care l-au înfăptuit aveau propriul cuvânt pentru oamenii pe care i-au ucis. Registrele poliției, dosarele de sterilizare și listele de deportare spun, toate, Zigeuner — „țigani”. Să numești ce s-a întâmplat în limba celor cărora li s-a întâmplat nu este o chestiune de stil. Înseamnă să le iei făptașilor dreptul de a o descrie.

În engleză vei întâlni și denumirile Roma Holocaust, Sinti Holocaust sau Roma and Sinti Holocaust. Toate descriu aceleași evenimente. Acolo unde un supraviețuitor sau o familie folosește alt cuvânt pentru ce i s-a făcut, îl folosim pe al lor.

Samudaripen„uciderea în masă”
Termenul cel mai larg folosit de organizațiile rome din Europa și cel pe care acest Centru îl folosește în propriile texte.Termenul folosit de acest Centru
Porrajmos„devorarea”
Frecvent în literatura de specialitate de limbă engleză. Mulți vorbitori de romani îl evită, pentru că în unele dialecte cuvântul are și un al doilea sens, obscen. Pe acest site apare doar acolo unde îl folosește o sursă.
Kali Traš„frica neagră”
Folosit în unele comunități. Acolo unde supraviețuitorii sau familiile lor numesc printr-un anumit cuvânt ceea ce li s-a făcut, păstrăm cuvântul lor.
Limbajul și terminologia, pe larg

Câți au fost uciși

250.000 – 2.000.000

Intervalul estimărilor publicate privind numărul morților romi și sinti, de la cel mai jos prag publicat până la cel mai înalt plafon publicat. Fiecare cifră din acest interval aparține instituției care o publică și niciuna nu este definitivă.

Nu va exista niciodată un număr exact. Oamenii au fost împușcați la marginea drumului și îngropați acolo unde au căzut, fără să se țină vreun registru și fără să li se noteze numele. În unele părți ale Europei ocupate, pierderea proporțională a fost aproape totală — comunitățile de romi din Croația și din Uniunea Sovietică ocupată au fost practic distruse. Imprecizia nu este o lacună a cercetării. Ea descrie felul în care s-a ucis.

Estimările, în întregime

Oamenii

O listă de nume, nu un număr

În spatele fiecărui nume de pe Zidul Amintirii există un document: unde s-a născut persoana, unde a fost ucisă și colecția care atestă toate acestea. Aceste patru nume au deschis zidul.

Cele mai multe nume vor veni din arhiva Centrului. Fiecare apare doar însoțit de sursa sa.

Zidul AmintiriiMărturii ale supraviețuitorilor

Documentele

Cum s-a întâmplat

Persecuția nu a început cu lagărele. Familiile de romi și sinti erau fișate de poliția germană cu treizeci de ani înaintea primei deportări, iar tocmai din aceste acte știm ce s-a întâmplat.

Cronologia completă acoperă anii 1899–2015 în 23 de intrări datate, fiecare însoțită de sursa ei.

Vezi cronologia completă

  1. 1899

    München

    O cartotecă polițienească a familiilor de romi

    Poliția bavareză înființează, sub conducerea lui Alfred Dillmann, un serviciu de informații privind romii și sintii, care strânge nume, fotografii, amprente și date despre legăturile de rudenie. În 1905, Dillmann publică Zigeuner-Buch, un registru tipărit cu peste trei mii de persoane. Nimic din el nu este secret și nimic nu este ilegal. Este pur și simplu o listă, iar patruzeci de ani mai târziu ea este încă folosită.

  2. iulie 1936

    Berlin

    Evacuarea dinaintea Olimpiadei

    Cu câteva săptămâni înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice, poliția berlineză îi alungă pe romi și pe sinti din oraș și închide în jur de șase sute de oameni pe un teren de la Marzahn, între o stație de epurare și un cimitir. Locul se numește Rastplatz — „loc de popas”. Există un singur robinet de apă și două toalete. Urmează lagăre municipale la Köln, Frankfurt, Düsseldorf și în alte orașe, care devin puncte de adunare pentru deportările de mai târziu.

  3. iunie 1942 – 1944

    Din România în Transnistria

    Deportările în Transnistria

    Regimul Antonescu deportează aproximativ 25.000 de romi din România, peste Nistru, în Transnistria. Sunt lăsați în sate și în câmp deschis, fără adăpost, hrană sau medicamente, timp de două ierni. Cel puțin 11.000 mor de foame, de frig și de tifos sau sunt împușcați. România a recunoscut deportările în 2004, în raportul comisiei internaționale pe care ea însăși o instituise.

  4. 26 februarie 1943

    Auschwitz-Birkenau

    Sectorul BIIe

    Primele transporturi ajung la Birkenau. La sosire, romii și sintii nu sunt despărțiți, ci ținuți împreună, pe familii, în sectorul BIIe, lagărul pentru familii (Zigeunerfamilienlager). Acolo sunt înregistrați în jur de 23.000 de bărbați, femei și copii din toată Europa ocupată. Condiții sanitare practic nu există; noma, tifosul și foametea ucid fără încetare. În jur de 21.000 dintre cei înregistrați mor.

  5. 2 august 1944

    Auschwitz-Birkenau

    Lichidarea lagărului pentru familii

    În săptămânile dinainte, câteva mii de romi și sinti considerați apți de muncă sunt transferați în alte lagăre. În noaptea de 2 august, SS-ul înconjoară ce a mai rămas din sectorul BIIe. În jur de 4.300 de oameni — cei mai mulți copii, bătrâni și bolnavi — sunt duși în camerele de gazare și uciși. Ziua de 2 august este Ziua Comemorării Holocaustului Romilor.

  6. 15 aprilie 2015

    Strasbourg

    Ziua de 2 august, recunoscută în întreaga Europă

    Parlamentul European adoptă o rezoluție prin care recunoaște ca fapt istoric ceea ce li s-a făcut romilor și sintilor și desemnează ziua de 2 august drept Ziua Europeană a Comemorării Holocaustului Romilor. Aceeași rezoluție constată că antițigănismul rămâne larg răspândit în Europa.

Fotografii și acte de arhivă digitizate pe o masă de lucru pentru conservare
Conservarea și digitizarea fotografiilor și documentelor păstrate de familii. Imagine ilustrativă.

Arhiva

Voci, chipuri, hârtii

Mărturii ale supraviețuitorilor, fotografii de familie și acte administrative — dovezile pe care statul nazist și colaboratorii săi au încercat să le șteargă, alături de chipurile și scrisul de mână rămase în urma lor.

Intră în arhivă

2 august

În noaptea de 2 august 1944, SS-ul a încercuit ce mai rămăsese din lagărul pentru familii de la Auschwitz-Birkenau. Aproximativ 4.300 de romi și sinti — cei mai mulți copii, vârstnici și bolnavi — au fost uciși în camerele de gazare.

Data de 2 august este Ziua Comemorării Holocaustului Romilor, recunoscută în toată Europa din 2015. Centrul organizează în fiecare an o comemorare la monument.

Aprinde o lumânareComemorarea din acest an

Menirea noastră

O istorie care lipsește încă din majoritatea școlilor

Centrul Memorial al Holocaustului Romilor este o organizație mică, condusă de comunitate, din Newcastle upon Tyne. Cercetăm, predăm și comemorăm persecutarea și uciderea romilor și a sintilor sub național-socialism și sub regimurile aliate cu acesta — un capitol al istoriei Holocaustului care rămâne slab reprezentat în educație și în cultura comemorativă de astăzi.

Împreună cu ROMA ACCESS — Newcastle Association, am ridicat primul monument din Regatul Unit dedicat memoriei victimelor rome și sinti ale Holocaustului. Se află în centrul orașului Newcastle, lângă Civic Centre.

Munca noastră leagă cercetarea istorică de experiența pe care comunitățile de romi și sinti din nord-estul Angliei o trăiesc astăzi. Comemorarea și antițigănismul nu sunt subiecte separate.

Citește istoria

Monumentul

Vizitarea memorialului

Primul monument din Regatul Unit dedicat victimelor rome și sinti ale Holocaustului se află în centrul orașului Newcastle.

Unde
Civic Centre, Newcastle upon Tyne
Program
La orice oră, fără plată. Monumentul se află în aer liber.
Acces
Fără trepte, de pe trotuar, din toate direcțiile.
Ridicat împreună cu
ROMA ACCESS — Newcastle Association
Planifică-ți vizita
Memorialul Holocaustului romilor și sintilor din Newcastle, înconjurat de coroane și flori
Memorialul din Newcastle, înconjurat de flori și coroane lăsate în semn de amintire.Dezvelit la 1 august 2025

Ce facem

Patru domenii de activitate, un singur argument

Toată activitatea noastră
  1. 01Două persoane înfășurate în steaguri rome, în fața memorialului Holocaustului romilor și sintilor din Newcastle

    Comemorare

    Monumentul, adunarea anuală din 2 august și gesturile mai mărunte — un nume citit cu voce tare, o lumânare lăsată la baza monumentului — care nu lasă comemorarea să devină doar o dată în agendă.

  2. 02Fotografii și documente istorice digitizate cu grijă

    Arhiva

    Adunăm, digitizăm și descriem ce mai păstrează familiile. Fișe de înregistrare, scrisori privind despăgubirile, fotografii cu un nume scris pe verso. Cele mai multe nu au ajuns niciodată într-o colecție publică.

  3. 03Un atelier educativ în care se studiază hărți, fotografii și documente

    Educație

    Lecții gratuite, prezentări pentru toată școala și sesiuni pentru profesori, în școli din tot nord-estul Angliei, gândite să încapă într-o programă despre Holocaust care este deja plină.

  4. 04O discuție în comunitate, în jurul unei mese cu ceai și notițe

    Munca în comunitate

    Sprijin pentru familiile de romi și sinti din Newcastle și argumentul — susținut neîncetat — că istoria și discriminarea de astăzi sunt un singur subiect.

Surse

Fiecare dată și fiecare cifră de aici pot fi verificate la sursă

Afirmațiile istorice de pe acest site au trimiteri la lucrări științifice publicate sau la colecții muzeale. Acolo unde specialiștii nu sunt de acord — iar în privința numărului de morți dezacordul este mare — dăm intervalul, nu cifra care impresionează cel mai mult.

Lucrări citate
30
Intrări datate
23
Afirmații fără sursă
0
Surse și referințe istorice

Sprijină Centrul

Această muncă este dusă de foarte puțini oameni

Suntem o Community Interest Company (societate de interes comunitar). Donațiile acoperă depozitarea arhivei, traducerile, vizitele în școli și întreținerea monumentului.

Primim donații prin transfer bancar. Transferul nu implică niciun comision de procesare a cardului, așa că întreaga sumă ajunge la Centru. Dacă preferi să ne dăruiești din timpul tău, avem nevoie de traducători și de voluntari pentru arhivă mai mult decât de aproape orice altceva.

Cum poți donaDevino voluntar